Arena Doradas All-inclusive

Am cumpărat pachetul (transport +sejur 14 zile la hotel de 5* regim all-inclusiv) de la un tour operator din Cehia, la un preţ nu foarte mic.
Pe aeroportul din Praga am primit un talon cu viza pentru Cuba (nu se pune viza în paşaport pentru a nu întâmpina greutăţi în eventualitatea în care veţi dori să călătoriţi cândva în USA).
Zborul a fost extrem de lung şi de obositor. Pe timpul escalei făcute la Dublin nu s-a coborât din avion, ceea ca a făcut drumul şi mai greu de suportat. Am ajuns pe aeroportul din Varadero extenuaţi după un drum de peste 14 ore.
Aici primul eveniment neplăcut… ia bagaj de unde nu-i. Am făcut plângere la Obiecte Pierdute urmând ca în cazul în care va fi găsit să mi-l trimită la hotel. Am fost îmbarcaţi în autocar şi… via la hotel. Surpriză… hotelul avea 3*. Nu era hotelul pe care-l solicitasem.
Ghida, o cehoaică mică şi grasă mi-a spus că la hotelul Arena Doradas nu s-a putut face rezervare, fiind ocupat în întregime de canadieni, iar noi vom primi de la agenţie diferenţa de preţ. Nu am înţeles cum e posibil aşa ceva, noi aveam în buzunar vucherul de cazare pe care era trecut Hotel Arena Doradas.
Am luat un taxi şi am mers la hotelul nostru. Nu cred ca are rost să mai spun care ere diferenţa dintre cele doua hoteluri...de la cer la pământ. Am băgat sub nasul recepţionerei paşapoartele, voucherele, +10 peso convertible cumpăraţi din aeroport şi nu am mai scos nici o vorbă. A verificat registrul în care bineînţeles că nu ne-a găsit, a dat un telefon după care am fost conduşi la un bungalou în apropiere de plajă.
Întregul complex era construit de americani in timpul regimului Batista, înainte de 1956. Era destul de bine întreţinut dar de investit nu cred că s-a mai investit ceva de atunci.
Două zile nu am ieşit din hotel. A fost timpul necesar adaptării la fusul orar şi să ne revenim din oboseala de după zbor.
Între timp mi s-a găsit bagajul şi am fost chemat la aeroport pentru a-l ridica. Am închiriat o maşină pentru mai multe zile. Oricum intenţionam să facem mici escapade în lumea reală...din afara zonei turistice Varadero.
Am plecat la aeroport împreună cu unul din prieteni. După ce am trecut de punctul de control al politiei, care separă staţiunea de restul lumii, am luat la autostop două vagaboande care arătau beton în lumina farurilor. Am fost surprins cât de repede s-a îndrăgostit de mine fata care se afla pe scaunul din spatele meu. M-a îmbrăţişat cu spătarul scaunului cu tot şi a început să mă mângâie pe la buzunare. Prietenul mea avea parte şi el de acelaşi tratament. L-am avertizat să-şi protejeze avuţia, observând că mângâierile lor au un scop bine direcţionat (spre buzunare). Dată fiind situaţia nou creată, am trecut de aeroport şi am condus fetele până acasă la ele în oraşul Matanza. Vreau să mai spun doar că prietenul meu a fost suprataxat cu penseta de suma de 60$.
Clădirea principală a hotelului este compusă din multe restaurante cu autoservire şi ,,a la carte’’, baruri, magazine cu suveniruri şi bineînţeles recepţia. Toate foarte elegante, curate… şi cu personal amabil şi zâmbitor.
Apropo de personal, cred că toţi cei ce lucrează în staţiunile cubaneze, sunt rudele sau PCR-iştii nomenclaturii (Pile, Cunoştinţe, Relaţii).
Cazarea sa face în bungalouri, construite de americani înainte de naţionalizare. Toate au doar doua nivele iar camerele sunt foarte generoase ca spaţiu şi frumos mobilate.
În gradina plină de cocotieri, din care cad nucile de cocos când nu te aştepţi, se află o imensă piscină iar în mijlocul ei tronează un bar. La el se poate ajunge printr-un tunel dar şi pe ,,scurtătură’’… prin apă.
Complexul mai are un teatru, discotecă în aer liber şi teren de tenis.
Pe plajă şi la piscină, o numeroasă echipa de animatori se străduiesc să facă şederea turiştilor cât mai plăcută. Se joacă volei, se face gimnastică acvatica, gimnastică de stretching, diferite jocuri de amuzament,… unul semănând foarte mult cu dansul pinguinului... din piaţa Victoriei.
Într-o baracă de scândură se organizează concursuri de tir cu puşca cu aer comprimat. Pe un afiş mare aflat în faţa barăcii scrie: ``poporul cubanez trebuie să ştie să tragă cu arma, şi trebuie să ştie să tragă bine``… Oare de ce?
Seara aveam parte de diverse show-uri de muzică, de dans, de circ, etc. Cel mai spectaculos a fost cel de balet acvatic, executat la piscina, pe oglinda apei.
Trebuie să spun că aproape toţi turiştii cazaţi în hotel erau veniţi din Canada. Printre ei erau şi câţiva americani. Aceştia pentru a veni aici trebuie să recurgă la acest mic truc, adică să se îmbarce din Canada. Embargoul american nu permite ca cetăţenii lor să viziteze Cuba…este considerat act de trădare şi acordare de ajutor inamicului.
Am întâlnit şi o familie de români stabiliţi în Canada. Într-o seara am stat cu ei, şi am băut (destul de mult), pe o terasă de pe plaja. A trebuit să-i abandonam... după ce capul familiei s-a îmbătat şi a început să înjure pe toată lumea.
Dar Cuba nu este doar Varadero sau Havana. Cuba înseamnă, blocuri mizere din prefabricate, barăci din scândură (văruite în urma cu mulţi ani), lipsa apei curente, sărăcie, prostituţie… dar şi dorinţa de un mai bine pe care însă nu ştiu să-l definească.
Dacă ajungeţi aici, luaţi-vă inima în dinţi şi evadaţi de sub clopotul de sticlă amenajat turiştilor. Încercaţi să intraţi în contact cu localnicii, cu viaţa lor, cu realitatea lor. Dacă nu aveţi curajul să faceţi asta, nu merită să faceţi efortul de a veni până aici. Există destule destinaţii însorite, mai ieftine şi mult mai apropiate.
Eu am făcut-o şi voi scrie despre această experienţă.

0 comentarii